Rafael, din termenul ebraic "rapha": a vindeca si "el": DumnezeuPovestea celor doi Tobias, tată şi fiu, este cea mai mare angelofanie din întreaga Biblie, totul desfăşurându-se în jurul manifestării Arhanghelului Rafael printr-un tânăr frumos pe nume Azarias. La sfârşitul lungii sale misiuni, Arhanghelul şi-a revelat identitatea şi numele său real, împreună cu scopul real al misiunii sale: "Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt." [Tobias 12:14-15] În această angelofanie, Sfântul Rafael se revelează ca fiind un vindecător divin nu doar a infirmităţilor fizice, orbirea bătrânului Tobias, dar şi a suferinţelor spirituale şi manifestărilor diabolice, cum era în cazul Sarei, soţia tânărului Tobias. Dacă Arhanghelul nu şi-ar fi asumat formă şi personalitate umană, n-ar fi fost posibil pentru el să se poarte atât de familiar cu oamenii, timp de câteva săptămâni consecutive, datorită temerilor instinctive ale oamenilor când sunt în prezenţa unor fiinţe celeste. Dacă tatăl sau fiul sau amândoi ar fi ştiut adevărata identitate a sa, de la început, misiunea Angelică n-ar mai fi putut fi realizată atât de bine cum s-a petrecut. Cu toate acestea, forma asumată şi în special numele şi paternitatea asumate - "Azarias, fiul marelui Ananias" – ar fi fost probabil considerată de unii ca un fel de înşelăciune sau minciună. Totuşi, perfecta sacralitate a Îngerilor se opune chiar şi apariţiei păcatului şi înşelăciunii, chiar şi în cazul a ceea ce numim noi 
minciuni justificate. Pentru a-şi realiza misiunea, a fost necesar pentru Înger să-şi asume o formă perceptibilă omului, o formă şi un nume uman. În acest caz, el şi-a asumat manifestarea unui Israelit, o tânără rudă chiar de-a lui a Tobias. Prin comandă divină, Arhanghelul trebuia să acţioneze foarte asemănător cu tânărul Israelit, Azarias, al cărui nume şi-l luase. Aşadar, nu a fost o minciună din partea lui când şi-a luat numele persoanei pe care o reprezenta în formă umană. Adevărata sa identitate s-a revelat la sfârşitul misiunii sale şi orice preconcepţie se crease în minţilor diverselor persoane pe care le întâlnise a fost complet eliminată şi aceştia au fost recunoscători Arhanghelului nu doar pentru nenumăratele sale ajutoare oferite ci şi pentru modul său de relaţionare cu ei ca fiinţe umane. Pe lângă acestea, Arhanghelul nu a ascuns un nume şi o personalitate umane şi şi-a luat alta în loc. Când a luat locul lui Azarias, el s-a manifestat exact aşa cum îşi şi spunea, Azarias.
Povestea Arhanghelului Rafael şi a celor doi Tobias este prea frumoasă şi instructivă pentru noi pentru a nu o lua în considerare: ne revelează modul în care Îngerii acţionează când iau formă umană. Natura lor Angelică, puterea lor, înţelepciunea, sfinţenia lor se manifestă în diverse incidente, în această naraţiune încântătoare. Arhanghelul este reprezentantul lui Dumnezeu, realizează planul lui Dumnezeu, acţionând ca un instrument al Providenţei Divine şi al Bunătăţii Divine.
Bătrânul, caritabilul şi piosul bătrân Tobias era orb şi zilele îi erau numărate. El îi dă fiului său câteva sfaturi bune şi îi spune că i-a împrumutat nişte bani lui Gabelus din oraşul Rages din Media, cu mulţi înainte, având pentru aceştia un document semnat de Gabelus. El dorea ca fiul său să se ducă să recupereze banii, dar dorea ca întâi să găsească pe cineva care să-l însoţească în acea lungă călătorie: "Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!"
În timp ce se petreceau acestea în casa lui Tobias, cerurile ascultau şi îi pregăteau lui Tobi
as însoţitorul, un "om credincios". Domnul i-a poruncit Arhanghelului Rafael să se manifeste ca un tânăr pe nume Azarias, pentru a-l însoţi pe tânărul Tobias în ţinutul Medes şi să aducă pace şi fericirea celor două familii cu teamă de Dumnezeu dar foarte nefericite. În timp ce tânărul ieşea din casă în căutarea unui însoţitor pentru călătoria sa, într-o dimineaţă, Arhanghelul Rafael a apărut acolo ca şi cum l-ar fi aşteptat, deghizat ca un "frumos tânăr bărbat." "Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia. Şi i-a zis: "Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?"" În foarte scurt timp, Arhanghelul l-a informat pe tânărul Tobias că ştia drumul către Gabelus şi chiar îl cunoştea pe acesta, pentru că petrecuse ceva timp în acea zonă. El cunoştea foarte bine toată ţara aceea. Tobias cu greu putea crede o asemenea coincidenţă fericită. Imediat l-a dus pe noul său prieten şi însoţitor să îl prezinte tatălui său orb. Îngerul care ştia scopul misiunii sale, l-a anunţat în consecinţă cu cuvintele sale pe bătrânul orb, spunând: "Fericirea fie cu tine mereu!"
Neştiind cine este acela care îi urează fericire, bătrânul Tobias a răspuns: "Ce fericire pot să mai trăiesc eu, în întuneric, fără lumina ochilor." În acest moment Arhanghelul Rafael devine mai explicit, exprimând atât o promisiune cât şi o profeţie: "Fii curajos, pentru că este de la Dumnezeu [Dumnezeu vindecă – era numele lui Rafael]." El nu putea spune mai mult ca să creeze suspiciune şi să-şi reveleze adevărata identitate. Bătrânul Tobias a considerat aceste cuvinte ca ceva de bun augur şi nu le-a dat mare atenţie – auzise asemenea cuvinte deseori în trecut. El era acum preocupat de călătoria fiului său şi dorea să fie sigur că viaţa singurului său fiu şi o parte a averii sale era pe mâini bune. După ce a auzit că tânărul însoţitor nu era altul decât Azarias, fiul marelui Ananias, a remarcat: "Eşti dintr-o mare familie." Bătrânul Tobias, precum ruda sa Gabelus, mai târziu în această povestire, îşi exprimă credinţa în protecţia şi ghidarea Îngerilor păzitori. Neştiind că un Arhanghel este cel care îl însoţeşte pe fiul său, el spune: "Du-te cu omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!" Date fiind aceste circumstanţe, atât el cât şi soţia sa ar fi fost foarte îngrijoraţi în timpul lungii absenţe a fiului lor. Un gând însă, cu toate acestea, a fost mereu prezent în mintea bătrânului Tobias, în această perioadă de aşteptare: "Fiul nostru este în siguranţă!"
Atât de lipsită de griji şi de plină de bucurie a fost călătoria tânărului Tobias! A călătorit în compania fericită a unui Înger! El cunoştea atât de bine drumul. N-avea nici o îndoială cu privire la cineva sau la ceva din cei sau ce se petrecea pe drum. Era mereu vesel, niciodată obosit sau adormit. Atât de blând şi de calm în conversaţie şi totuşi plin de respect şi de grijă. Era profund spiritual şi devotat în rugăciunile sale, pur în toate cuvintele şi acţiunile sale. Cât de adevărate şi inspirate au fost cuvintele bătrânului Tobias când, consolându-i soţia îngrijorată, i-a spus: "Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se va întoarce sănătos."
Textele sacre remarcă faptul că atunci când tânărul Tobias şi-a început călătoria în compania Îngerului său, câinele său l-a ghidat tot drumul către Răsărit. Tobias era unul din miile de Israeliţi care trăiau sub ocuparea Babiloniană. Unii dintre ei se stabiliseră în provinciile învecinate, precum Mesopotamia, Asiria şi Media. Exact în această din urmă provincie, Media, trăia ruda lui Tobias, Raguel, împreună cu familia sa. Nu acesta era scopul călătoriei sale spre Răsărit, dar aici vroiau Domnul şi Îngerii Săi ca el să meargă, în timp ce tatăl său îl trimesese să aducă banii de la Gabelus, din oraşul Rages, din munţii Ecbatana, în Media. Îngerul, deviind călătoria, şi-a realizat şi mai bine misiunea sa, aducând neaşteptată fericire şi bucurie în trei familii.
Părăsindu-şi oraşul natal, marele oraş Ninive, în acea dimineaţă, Tobias şi ghidul său au ajuns la râul Tigris chiar înainte să se lase întunericul. Ei au decis să-şi petreacă noaptea pe malul râului Tigris. Aici, Arhanghelul Rafael începe să-şi reveleze cunoaşterea şi experienţa medicală. În acelaşi timp, el a făcut rost de mâncare pentru acea seară şi pentru tot restul călătoriei.
Obosit de drum
ul lung din acea zi, tânărul Tobias s-a dus să îşi spele picioarele în apa rece, înainte să se culce. Acolo a văzut unui peşte monstruos care venea spre el, parcă pentru a-l ataca. A fost foarte înspăimântat şi a început să ţipe după ajutor: "Domnule, sare la mine!" Ghidul său Angelic, fără a-i veni în ajutor, i-a spus ce să facă, dându-i indicaţii şi inspirându-i încredere. La sfârşitul acestei prime zile, tânărul Tobias încă nu se obişnuise cu ghidul său, întrucât îi spunea încă Domnule. Mai târziu îi va spune frate. Când monstruosul peşte a fost adus la mal, a fost tăiat, prăjit şi sărat. "Spintecă peştele şi ia-i inima, ficatul şi fierea şi păstrează-le!", a ordonat Îngerul, "pentru că acestea sunt leacuri folositoare." Acestea, fără îndoială, i s-au părut leacuri ciudate tânărului Tobias şi a dorit să ştie la ce folosesc şi cum. În acest moment începe el să fie mai încrezător şi mai plin de afecţiune faţă de ghidul său ceresc: "Te implor, frate Azarias, spune-mi la ce sunt bune aceste remedii, pe care mi-ai spus să le păstrez din peşte." Îngerul i-a explicat virtuţile medicale ale acestor părţi din peşte. Mai multe detalii practice îi sunt oferite la momentul potrivit pentru utilizarea lor. Ficatul peştelui era ingredientul material necesar exorcizării viitoarei soţii a lui Tobias de influenţa demonului care o poseda. Fierea era utilă în vindecarea orbirii bătrânului Tobias.
Arhanghelul Rafael fusese trimis de Dumnezeu pentru a vindeca şi alina două suflete îndurerate, bătrânul Tobias şi fiica cea tânără a lui Raguel, Sara, văduva a şapte bărbaţi, toţi morţi în prima lor noapte după căsătorie.
Pe când ce se lăsa noaptea, la sfârşitul unei alte zile a lungii sale călătorii, tânărul Tobias s-a întors către ghidul său punându-i o simplă întrebare: "Unde vom poposi când ajungem în oraş?" Aici 
începe prima parte a misiunii lui Rafael. El trebuia să-l convingă pe tânărul Tobias să se căsătorească cu Sara, fiica lui Raguel, şi în acelaşi timp să o vindece pe aceasta de influenţa demoniacă şi de tulburările ei. Era o problemă foarte delicată, datorită sinistrelor zvonuri despre tânăra femeie care ajunseseră în Ninive, ca ea fiind cauza morţii a celor şapte bărbaţi. Tânărul Tobias le cunoştea deja şi se temea din cauza asta de compania ei. La întrebarea referitoare la unde vor poposi la sfârşitul călătoriei, Rafael a propus casa lui Raguel şi lui Tobias să o ceară în căsătorie pe Sara, propria sa verişoară. "Am auzit," a răspuns Tobias, "că a fost căsătorită cu şapte bărbaţi care toţi muriseră. Mai mult, am auzit că un demon îi omorâse." Puteţi să vă imaginaţi că tânărul bărbat ar fi cerut-o în căsătorie pe această femeie? Arhanghelul Rafael l-a convins şi, mai mult de atât, căsătoria lor a fost foarte fericită, binecuvântată cu viaţă lungă şi sănătoasă, încât amândoi au trăit să-şi vadă nepoţii nepoţilor până la a cincia generaţie. Instrucţiunile despre căsătorie care i-au fost date tânărului Tobias de Arhanghelul Rafael au rămas un ideal de perfecţiune morală pentru cuplurile căsătorie pentru toate timpurile. Rugăciunea, controlul şi intenţiile pure aduc binecuvântări sufletului şi îndepărtează toate influenţele demoniace. Tânărul Tobias a ascultat cu atenţie sfaturile cerescului său ghid şi, mai târziu, a îndeplinit foarte exact instrucţiunile sale, repetându-le întâi miresei sale: "Suntem copiii sfinţilor şi nu trebuie să ne comportăm precum păgânii care nu au nici un Dumnezeu."
În timpul încântătoarei reuniuni de familie din casa lui Raguel, descrisă în şapte capitole ale cărţii lui Tobias, a avut loc o luptă nevăzută în lumea spiritelor. Tânărul Azarias (Arhanghelul Rafael) a lipsit puţin de la adunare pentru a participa la o altă misiune a sa. În timpul acestor câteva minute, Rafael, în numele şi cu puterea lui Dumnezeu, "a luat demonul şi l-a legat în deşertul din partea de sus a Egiptului." Acest demon, Asmodeus, care adusese atâta suferinţă Sarei şi familiei sale, era însuşi Satana. Odată cu exilarea demonului, fericirea, pacea şi toate binecuvântările s-au revărsat asupra casei lui Raguel. După ce şi-a împlinit misiunea, tânărul Azarias a revenit la masa de nuntă, slăvind în acelaşi timp chipul lui Dumnezeu din ceruri. În următoarea dimineaţă, lăsându-l pe Tobias cu mireasa sa fericită, el şi-a continuat călătoria, însoţit de patru servitori şi două cămile. L-a găsit pe Gabelus şi a luat banii pentru bătrânul Tobias iar, la întoarcere, l-a adus pe Gabelus la masa de nuntă a rudei tânărului Tobias.
Urma acum ultima parte a misiunii încredinţate lui Rafael, Arhanghelul. Aducând fericire şi bucurie Sarei şi familiei ei, era acum momentul să aducă o şi mai mare bucurie bătrânului Tobias şi soţiei sale.
Ritmul lent al caravanei care însoţea mireasa la Ninive nu era pe placul Arhanghelului care cunoştea durerea şi îngrijorarea bătrânilor părinţi ai lui Tobias: "Frate Tobias," a spus Arhanghelul, "tu ştii cum l-ai lăsat pe tatăl tău. Te rog, să mergem noi mai repede şi să lăsăm familia să ne urmeze, împreună cu soţia şi cu restul caravanei." Tobias a fost de acord şi, luând cu el fierea peştelui, el şi Îngerul au început să meargă mai repede decât restul caravanei, fiind urmaţi de câine. Era acum momentul sa îi transmită instrucţiunile finale pentru utilizarea fierii: "Tobie, ştiu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă. Să ungi ochii lui cu fiere şi el va simţi usturime, îi va freca şi va cădea albeaţa şi te va vedea." 
Între timp, bătrâna mamă a lui Tobias îşi aştepta fiul, pe deal, scrutând zilnic, îngrijorată, orizontul. În sfârşit, într-o zi, câinele lui Tobias, alergând înaintea lor le-a adus vestea fericită, dând bucuros din coadă. Toate aceste elemente umane şi pământeşti se combină într-o încântătoare povestire despre Îngeri şi oameni
Totul s-a petrecut aşa cum a promis Îngerul. Bătrânul Tobias a început din nou să vadă. În acest moment, inima tânărului Tobias s-a umplut de recunoştinţă, iubire şi admiraţie pentru minunatul său ghid – atât de mare a fost ajutorul pe care îl primise de la el. Fiind martorul vindecării miraculoase a tatălui său, el nu avea cuvinte să îşi exprime fericirea: "Ni s-au petrecut multe lucruri bune cu ajutorul lui," îi tot spunea el tatălui său. Bătrânul Tobias a înţeles că Dumnezeu fusese acela care realizase aceste minuni prin tânărul Azarias şi astfel, plin de respect, îl numeşte om sfânt: "Ce putem să îi dăm acestui om sfânt?"
Dumnezeu nu permite omului să rămână în greşeală, deghizându-şi pentru aceasta spiritele care îl ajută. Mai devreme sau mai târziu, adevărul despre ele va ieşi la iveală. Timp de mai multe săptămâni la rând, Arhanghelul Rafael a acţionat având formă şi nume umane. Acum că misiunea sa se finalizase cu succes, el i-a pregătit pe cei doi prieteni ai să, tată şi fiu, pentru o mare surpriză – revelarea sa. În momentul acela, amândoi i-au oferit cu umilinţă jumătate din tot ce adusese fiul, ca plată pentru ajutorul lui, tânărul "Azarias" răspunzându-le cu o minunată explicaţie despre motivul pentru care Dumnezeu îi binecuvântase. El i-a amintit bătrânului Tobias tot binele pe care îl făcuse la vremea lui, dărnicia sa, compasiunea sa, răbdarea sa, milostenia sa şi rugăciunile sale fierbinţi. Începe astfel să li se reveleze gradat pentru a nu-i speria. Enumerarea tuturor faptelor bune şi secretele sufletelor lor cunoscute doar de Dumnezeu sunt primul pas al revelaţiei. Al doilea pas este declaraţia: "Domnul m-a trimis să te vindec şi să o aduc pe Sara soţie fiului tău, eliberând-o de demon." Al treilea pas final îi putea speria şi tulbura, deci el începe cu a-i asigura în cuvinte blânde: "Pacea fie cu voi. Nu vă temeţi!" În timp ce spunea asta, atât tatăl cât şi fiul au căzut cu feţele la pământ pentru că brusc, forma umană a lui Azarias s-a transformat în cea a unui Arhanghel de lumină şi frumuseţe, urmată de revelaţia finală: "Eu sunt Îngerul Rafael, unul din cei şapte, care sunt alături de Domnul... când am fost alături de voi, am făcut-o din voinţa lui Dumnezeu: slăviţi-L şi aduceţi-I binecuvântări." Aceasta este singura recompensă pe care o acceptă, fără vreo alta materială, bani, vite şi haine oferite generos de bunii săi prieteni. Cu toate acestea, ei mai puteau avea îndoieli pentru că îl văzuseră pe înger mâncând şi bând ca orice altă fiinţă umană şi ştiau că Îngerii nu mănâncă şi beau precum oamenii. Acestei îndoieli secrete, el le-a răspuns spunându-le: "S-a părut într-adevăr că am mâncat şi băut cu voi, dar foloseam mâncare şi băutură invizibilă, care nu poate fi văzută de oameni." Acum că lucrarea sa se încheiase şi ei ştiau că Dumnezeu îşi trimisese Îngerul să îi binecuvânteze, era momentul să se întoarcă în Paradis: "Este acum momentul să mă întorc la cel care m-a trimis. Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu şi vestiţi-I minunatele lucrări." Apoi, Arhanghelul şi-a reluat form
a invizibilă şi s-a întors în lumea Îngerilor.
Rafael, Vindecătorul Divin, se pare că a acţionat şi în Ierusalim, în zilele ui Cristos, în balta Bethsaida de lângă Poarta Oilor. În cele cinci porticuri care înconjurau balta erau mulţi oameni bolnavi, aşteptând ca Îngerul să acţioneze în apa bălţii, pentru a vindeca imediat pe oricine întra în ea: "Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut." [Ioan 5:4]
Dătătorul de sănătate, Sfântul Rafael, mai poate fi observat şi în vindecările miraculoase care s-au petrecut până în zilele noastre, în multe locuri sacre ale lumii creştine.
